Cum sa angajezi o agentie sau un freelancer cu experienta?

Exista o vorba care spune ca toata lumea se pricepe la politica si la fotbal… Eu as adauga …si la PR.

Adesea se intampla ca o persoana care a lucrat intr-un domeniu conex sau apropiat comunicarii 10-15 ani, sa se considere specialista si in domeniul PR-ului.

Iar daca a participat si la 2-3 seminarii si si-a insusit 2-3 termeni mai „pomposi” cu care arunca „praf in ochii” audientei, deja persoana respectiva este perceputa ca specialist, inclusiv de public sau potentialii clienti. Desigur, dupa prima perioada de „euforie”, in care clientul a acceptat toate „ideile” auto-proclamatului specialist prin care i-au fost promise: multe articole gratuite, clienti noi, cresterea vanzarilor (toate in mai putin de o luna), urmeaza perioada mai putin placuta, cea a platii facturilor, in functie de performante. Perioada in care clientul devine „scartar” sau „zgarcit” iar pseudo-specialistul se considera nedreptatit, deoarece nu i se platesc facturile.

Ce este de facut in situatia asta?

Educatie si asteptari realiste, in primul rand.

Clientul trebuie sa stie, inca de la inceput, ca domeniul comunicarii (indiferent ca vorbim de publicitate, relatii cu presa, evenimente etc.) nu-i va putea aduce rezultate pe termen scurt (1-2-3 luni). Promovarea este un proces de durata, care necesita o planificare permanenta in urma careia se obtin rezultate pe termen mediu si lung (dupa 6 luni- 1 an).

Sa promiti unui client ca va obtine rezultate (clienti mai multi, acoperire media gratuita, promovare agresiva cu buget 0 etc.) dupa o luna de activitate sau promovare intensa, nu este realist. Chiar daca ai un buget foarte mare si iti permiti o promovare agresiva, oamenii au nevoie de timp pentru a procesa si asimila informatiile primite.

Daca tu, ca PR-ist, organizezi zilnic evenimente cu diferite teme si inviti 100-200 de persoane (care sa manance si sa bea pe socoteala clientului), nimic nu-i poate garanta clientului ca participantii la evenimente se vor transforma in clienti noi (mai ales daca este vorba de persoane publice sau vedete).

De ce sa angajezi o agentie mica sau un freelancer?

Din cauza crizei, in ultimii ani foarte multe agentii mari si-au concediat specialistii cu vechime, pentru ca nu au mai putut sa le plateasca salariile (destul de substantiale). Din acest motiv, foarte multi si-au creat mici agentii sau au devenit freelanceri.

Intrucat in multe agentii mari au ramas specialisti de comunicare cu o experienta mai redusa (si cu salarii pe masura) iar pentru fiecare client lucreaza o persoana sau o echipa formata din 2-3 persoane (in functie de dimensiunea clientului), uneori poate fi mult mai eficienta alegerea unei agentii mici sau a unui freelancer.

De ce?

Rapiditate! Creativitate! Flexibilitate!

3 cuvinte care pot defini o agentie mica sau un freelancer.

Pentru o agentie mica (un Freelancer), zicala „Clientul nostru, stapanul nostru!” se aplica realmente. O agentie mica/ un freelancer are un numar limitat de clienti, carora le acorda foarte multa atentie. Va lucra de la biroul clientului (daca este nevoie), va petrece noaptea de dinaintea unui eveniment „pe baricade”, alaturi de client, pentru ca stie ca de acel client depinde bunastarea sa materiala si nu-si permite sa-l piarda. O agentie de PR mica si/sau independenta (care nu are sustinerea unei multinationale) nu-si permite sa piarda increderea unui client deoarece nu primeste clientii „pe retea” ci doar prin recomandari ale clientilor multumiti.

Cum identifici un specialist de relatii publice / o agentie cu experienta?

1. Cea mai simpla modalitate de a diferentia un specialist real de un diletant este ii pui intrebarea „Ce functie ai?”

Daca iti va spune „Sunt PR!” – poti fi sigur ca ai de-a face cu un diletant.

De ce?

Pentru ca tocmai ti-a spus „Sunt Public Relations” adica „Sunt Relatii Publice”.

Cineva care confunda denumirea domeniului „PR- Relatii publice” cu denumirea functiei „PR-ist – Specialist in relatii publice” -de ce ar sti mai multe despre activitatea de relatii publice?

Corect ar fi fost sa spuna „Sunt PR-ist!” sau (mai corect) „Sunt Specialist in Relatii Publice”.

De aceea, foarte rar se va intampla ca o persoana dintr-o agentie (care a inceput ca junior si a ajuns la o functie de senior) sa spuna „Sunt PR!” Cel mai adesea, functia sa va avea cele mai fanteziste denumiri – de la Asistent de relatii publice si Specialist in relatii publice – functii existente in codul ocupatiilor – pana la Consultant de PR sau Account manager sau mai stiu eu ce…

2. O alta modalitate de a diferentia un specialist real de un diletant este criteriul studiilor din domeniul comunicarii.

Facultatile de comunicare au extrem de multe cursuri teoretice (cam 80%), iar cartile din bibliografie te ajuta sa-ti formezi un limbaj pe care nu-l vei folosi decat daca vei lucra in comunicarea institutionala. Insa cele 20% cursuri cu utilitate practica (Strategie, Comunicare, Relatii publice, Publicitate, Sociologie, Analiza etc.), predate in facultatile de comunicare, te pot ajuta sa-ti formezi o baza teoretica, pe care sa „construiesti” ulterior, prin internship-uri in agentii si departamente de comunicare.

De aceea, o persoana care nu a trecut printr-o Facultate de Comunicare, are un handicap major, pe care trebuie sa-l suplineasca prin alte cursuri practice. Chiar si in cea mai „teoretica” facultate inveti sa realizezi o strategie de comunicare (fie si rudimentara), o lista de activitati, un sondaj de opinie, un comunicat etc. Altminteri, ajuns intr-un departament de comunicare, nu poti „fura” tainele meseriei, pentru ca nu ai baza teoretica necesara.

In ultimii ani, tot mai multe agentii si organizatii din domeniul comunicarii realizeaza diverse tipuri de cursuri si workshop-uri practice, de diferite dimensiuni (cateva ore, o zi, o saptamana, o luna, 3 luni, 6 luni etc.) si pentru toate buzunarele (de la cateva zeci de lei, la cateva sute de euro sau chiar gratuite).

Un student sau un proaspat absolvent al unei facultati de comunicare, fara pic de experienta, poate fi mult mai eficient decat o persoana cu 10-15 ani experienta in alte domenii de activitate.

In consecinta, un freelancer sau o agentie ai carei specialisti nu au absolvit o facultate in domeniul comunicarii sau nu a absolvit cursuri ori traininguri de specialitate in domeniul comunicarii au mari sanse sa fie diletanti.

De ce?

Pentru ca 90% din activitatea unei PR-ist o reprezinta strategia si planificarea. Iar daca nu ai invatat cum sa le faci, de ce ai putea sa realizezi aceste servicii intr-un mod profesionist?

3. Experienta reprezentatilor agentiei sau a freelancerilor

Parcursul profesional al celui pe care doresti sa il angajezi este unul dintre cele mai importante criterii in alegerea unei agentii/ a unui freelancer. O persoana care lucreaza de 10-15 ani in domeniul PR-ului, cu siguranta are mai multa experienta decat una cu 5 ani de activitate si cu mult mai multa experienta decat una cu 10-15 ani experienta intr-un domeniu conex

Asa cum o persoana care a lucrat in departamentul de comunicare al unei companii mari (eventual o multinationala) sau (cel putin) intr-o agentie mare, are, clar, mai multa experienta decat o persoana care a lucrat doar in institutii de stat (desigur daca doreste sa lucreze in sectorul comercial; in caz ca doreste sa lucreze cu institutiile de stat, experienta intr-o institutie de stat este de preferat).

De ce?

Este foarte simplu. Pentru a deveni specialist, trebuie sa-ti faci „ucenicia” undeva. O persoana cu experienta in alte agentii sau companii a avut deja posibilitatea sa invete si, mai ales, sa greseasca pe banii altora (pentru ca din greseli invatam, nu-i asa?). A trecut prin diverse situatii, a invatat din greselile sale sau din greselile altor juniori, stie ce este posibil si ce nu si, mai ales, poate stabili obiective fezabile.

O persoana cu o experienta redusa in domeniul comunicarii, nu poate oferi consultanta de calitate, in domeniul PR-ului, astfel ca isi va face ucenicia pe banii clientului. Experienta in alte domenii de activitate nu o va impiedica sa faca greseli in domeniul comunicarii sau sa promita obiective nerealiste.

4. Portofoliul unei agentii sau al unui freelancer poate face diferenta intre un profesionist si un diletant

Oricine trebuie sa aiba un portofoliu: daca agentia este un start-up, isi poate crea propriul portofoliu de proiecte sau poate vorbi despre proiecte anterioare in care a fost implicat managerul ori angajatii seniori.

Daca este un freelancer, isi poate crea propriul portofoliu, din proiecte anterioare (cu permisiunea angajatorului/ angajatorilor anteriori).

Desigur, dincolo de aceste modalitati de identificare a celui mai potrivit partener de comunicare, clientul trebuie sa fie foarte atent la promisiunile pe care i le face agentia sau freelancerul.

Pentru a fi realiste, obiectivele trebuie realizate pe termen lung si trebuie diferentiate foarte atent. Obiectivele de business ale clientului (cresterea cifrei de afaceri, cresterea numarului de clienti etc.), nu pot fi atinse doar prin activitati de PR, necesita activitati mult mai complexe (marketing, vanzari etc.). Prin activitatile sale de PR, o agentie poate atinge obiectivele de comunicare (cresterea vizibilitatii brandului si companiei, cresterea increderii publicului etc.) si, pe termen lung, te poate sprijini in atingerea obiectivelor de business.

Dar nu-ti vei creste cifra de afaceri, nici numarul de clienti, doar prin activitati de PR!

O părere la “Cum sa angajezi o agentie sau un freelancer cu experienta?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

…un magazin de relatii publice si comunicare

%d blogeri au apreciat asta: