Decalogul unui PR-ist isteţ

1. Clientul tău este rege!

Indiferent că este vorba despre un „cont[1]” sau despre compania in care eşti angajat, clientul are dreptul la un comportament delicat din partea ta. Fie că îţi place sau nu, el este cel care îţi plăteşte salariul, prin urmare pierderea lui poate avea consecinţe negative asupra activităţii tale. Dacă ai motive întemeiate să nu-l suporţi sau consideri că nu puteţi lucra împreună, este mai elegant să renunţi la colaborare sau să il predai unui alt coleg.

2. Să nu minţi!

Nici clienţii, dar nici jurnaliştii (sau alţi colaboratori)!  Zicala conform căreia „Minciuna are picioare scurte!” este mai valabilă astăzi, în epoca Internetului, decât am putea crede.

3. Să nu furi (ideile/ tool-urile[2]) altora!

Lumea PR-ului este extrem de mică şi totul se află, iar o persoană „bănuită” de „furt intelectual”, cu greu îşi va „spăla imaginea”!

4. Să nu scrii/ vorbeşti urât!

Mai ales pe Internet! „Prietenul” Google „ştie” tot şi „te poate da de gol” oricând, la o simplă căutare. Cu siguranţă nu te va ajuta în carieră un limbaj „colorat” sau  „îmbogăţit” cu expresii vulgare! Regulă valabilă şi în ceea ce priveşte corectitudinea gramaticală!

5. Fereşte-te de conflicte!

Un PR-ist este, prin natura meseriei sale, un mediator de conflicte. În momentul în care se implică în ele, sau, mai rău, le generează, imaginea sa de profesionist are de suferit! Din fericire, este una dintre regulile respectate adesea de PR-işti (în afara cazurilor când sunt în discuţie mize valoroase: premii sau clienţi importanţi).

6. Iubeşte-ţi aproapele (jurnalişti, bloggeri, clienţi)!

„Ura” sau superioritatea în discuţiile cu aceste „categorii profesionale” se simte mai mult decât ai putea crede. Iar dacă unul dintre aceştia se poartă foarte urât, „n-o lua personal”! Consideră acest fapt drept o provocare profesională şi încearcă să îi schimbi atitudinea! Oamenii poartă, adesea, măşti şi de multe ori se întâmplă ca persoanele cele mai reticente sau irascibile să îşi schimbe total atitudinea după câteva discuţii.

7. Să nu râvneşti la clientul altuia!

Chiar dacă traversăm o perioadă de criză, „loviturile sub centură” nu-ţi fac cinste şi îţi pot crea o imagine negativă „în piaţă”. Faptul că, la un moment dat, un client îmi povestea despre propunerile pe care i le făcea o agenţie „rivală”, nu mi-a generat o părere prea bună despre acea agenţie, cu care, altfel, aş fi colaborat pe diferite proiecte.

8. Sa nu fii infidel (clientului sau companiei)!

Infidelitatea se plăteşte, la fel ca şi în dragoste. Dacă ai divulgat informaţii confidenţiale concurenţei, acest lucru se va afla „în piaţă”, mai devreme sau mai târziu.

9. Nu schimba prea des locul de muncă!

Nu-ţi cer să îmbătrâneşti într-o companie! Este chiar preferabil să lucrezi în mai multe firme, pentru a învăţa cât mai mult şi pentru a dobândi experienţă. Însă dacă schimbi 3 locuri de muncă într-un an, aceasta devine o problemă. Angajatorii îşi vor pune întrebări în ceea ce priveşte personalitatea şi angajamentul tău. (desigur, nu intră în discuţie situaţiile din prezent, când majoritatea agenţiilor au fost obligate să concedieze şi să angajeze oameni pe perioadă limitată).

10. Nu te lăuda prea mult!

Poate te crezi „buricul pământului” şi poate chiar eşti un expert într-un anumit domeniu al comunicării, însă oricând poate apărea cineva care să îţi dea lecţii. Bine-nţeles, modestia nu te va ajuta să te promovezi, iar dacă nu ne laudăm noi, atunci cine să o facă, dar trebuie să păstrăm o anumită moderaţie. Dacă ne creăm un cult al personalităţii, îi vom determina pe ceilalţi specialişti să „ne râdă în nas”.


[1] Clientul unei agenţii, denumire folosită în jargonul comunicării.

[2] Instrumente de lucru, termen folosit în PR

6 păreri la “Decalogul unui PR-ist isteţ”

    1. Multumesc frumos pentru mesaje.

      Ma bucur ca ti se par interesante informatiile de pe blog si ca intentionezi sa il pui in blogroll.

      O parte din informatiile de pe blog se vor gasi si in cartea pe care o voi lansa la finalul lunii martie, chiar mult mai detaliate.

      Te mai astept pe blog, pentru ca intentionez sa mai public fragmente din carte si sper sa ti se para la fel de interesante.

      P.S. Cum ai descoperit acest blog?

    1. Asa este si recunosc ca este una dintre cele mai grave greseli gramaticale posibile, chiar daca a aparut ca urmare a oscilarii mele intre cele doua variante: „Nu fi infidel” si „Sa nu fii infidel”.

      Ceea ce demonstreaza ca am dreptate sa recomand corectitudine gramatica. Greselile sunt „sanctionate”, indiferent ca sunt facute din neatentie sau din nestiinta:).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

…un magazin de relatii publice si comunicare

%d blogeri au apreciat asta: